Cină pe întuneric… de acasă, 26 aprilie 2020, ora 19

Cristina şi Daniel, căsătoriţi, locuiesc în Germania Cristina a pregătit pentru Cina pe Întuneric, 2 feluri de mâncare şi 2 feluri de desert. Soţul ei, Daniel nu avea cunoştinţă decât de un singur fel de mâncare, restul a fost surpriză. A fost legat la ochi şi apoi servit. Cele două feluri de mâncare au fost aşezate separat pe aceeaşi farfurie, delimitate de un spaţiu gol pe mijloc. Daniel nimerea mereu unde farfuria era goală, ţinea furculiţa înclinată la 45 grade, cu vârful orientat în jos, astfel încât de puţinele ori când nimerea mâncarea , o pierdea pe drum. A reuşit cumva să identifice al doilea fel – Surpriză. A declarat că servirea mesei pe întuneric este pentru un văzător, o metodă bună de slăbit. Concluzii Daniel: Gustul mâncării este mult mai puternic. Este greu să nu vezi, e complicat să mănânci pe întuneric. E stresant! Nu găseşti mâncarea în farfurie, trebuie să o cauţi şi ar fi bine să nu fii prea flămând când faci asta. Cu tacâmuri e mult mai greu. Ar fi preferat un sandwich făcut de altcineva. La desert linguriţa i s-a părut prea mică. Mânca fără spor. I-a arătat Cristinei ceva din farfuria lui, întrebând-o ce este chestia aceea, iar Cristina i-a amintit că şi ea este legată la ochi şi nu îl poate ajuta. La un moment dat a acuzat dureri de ochi şi că este nevoit să renunţe la eşarfa cu care e legat. Când a făcut acest lucru, a perceput o lumină mult mai intensă. Se aştepta să găsească dezastru în jurul farfuriei. A constatat că aproape nu mâncase nimic din felul principal şi s-a aşezat din nou la masă să-şi termine mâncarea. A fost o experienţă unică şi doreşte să participe şi la o cină organizată în cadrul restaurantului. Cristina după ce a aşezat farfuriile pe masă, s-a legat la ochi şi a început să mănânce. Pentru ea a fost mai uşor pentru că avea o imagine a tot ceea ce se afla în farfurie şi în jurul ei pe masă. O experienţă nouă a fost, când i s-a propus să meargă legată la ochi, la frigider după desert. Acolo a fost nevoită să caute una din farfurii, pe care nu mai ştia unde a pus-o. A surprins-o faptul că s-a descurcat fără incidente. Concluzii Cristina: Mâncarea e mai savuroasă. Mănânci mult mai încet. Se aştepta şi ea să găsească dezastru pe masă. A fost o experienţă extraordinară! A mulţumit pentru provocare. Sorin din Zărneşti Sorin este rudă cu unul din membrii ABA şi a participat ca însoţitor la multe activităţi din cadrul Asociaţiei, printre care şi Cina pe întuneric organizată la restaurantul Dean s. În această seară a servit cina împreună cu familia, respectând regula jocului, aceea de a se lega la ochi. Concluzii Sorin: Cunoscând condiţiile cinei de la restaurant, susţine că nu există grad de comparaţie între o masă servită acasă legat la ochi şi una realizată într-un mediu total necunoscut şi total lipsit de lumină. Acasă deţii controlul întunericului şi când vrei, renunţi la eşarfă şi… S-a făcut lumină! Concluzi Membri Asociaţiei Bastonul Alb: … Gândiţi-vă că pentru noi, nu se face niciodată lumină! Se spune că nevăzătorii au un al treilea ochi. E adevărat! Acesta este ochiul inimii…! Mulţumim tuturor celor care au răspuns provocării noastre de a experimenta o oră din viaţa unui nevăzător. Asta înseamnă că vă pasă!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  +  67  =  70