Excursie la Roma.

Aeroport Ciampino
In autobuzLa metrouÎn perioada 18-22 aprilie 2016 un grup format din 9 persoane au vizitat Roma.
Printre obiectivele explorate se numãrã:

Podul Sant’Angelo
Este un pod roman finalizat în anul 134 d.Hr. de cãtre împãratul roman Hadrian, pentru noul Castel Sant’Angelo. Podul este placat în unele locuri cu marmură şi se întinde peste Tibru, are cinci arcade, dintre care trei sunt romane. Pod1Podul este acum pietonal, şi oferă un peisaj superb cãtre Castelul Sant’Angelo. Pod2Podul face legãtura între Rioni Ponte (care a fost numit dupã podul propriu-zis), şi Borgo, căreia îi aparţine podul administrativ.

 

Castelul Sant’Angelo
George, Costi si Tudora fost iniţial conceput ca mausoleu pentru împãratul Hadrian (76–138) şi urmaşii lui, ulterior a fost modificat în Grup castelcastel de papi.

 

Musei Capitolini
Capitoline se detaşeazã ca fiind cel mai complex stabiliment muzeal din Roma. Sunt situate în vârful celei mai sacre coline din oraş, anume, Colina Capitolinã, iar colecţiile sale sunt adăpostite în trei palate şi în alte structuri conexe care mărginesc, pe trei laturi, aşa-numita Piazza del Campidoglio. Palme ABAÎntreaga piaţã, cu tot patrimoniul său arhitectural, este o privelişte turistică ce nu trebuie trecută cu vederea de nici un vizitator al oraşului Roma. Piaţa a fost proiectată de către Michelangelo Buonarroti însuşi în 1536, şi reprezintă una dintre cele mai prestigioase pieţe publice din capitală, atât datorită referinţei sale la numele marelui artist florentin, cât şi datorită spectacolului arhitectural pe care îl produce: este marcată în centru de statuia ecvestră a Împãratului Marcus Aurelius (statuia din prezent este doar o replică, originalul fiind expus înãuntrul muzeului). Costi si George in CapitoliumMuzeul în sine, ca instituţie, este unul dintre cele mai vechi din Italia (chiar şi din Europa). Istoria sa merge înapoi pe vremea Papei Sixtus IV care, în 1471, a donat oraşului Roma o colecţie amplă de statui de bronz ce datau din antichitate. De la sine înţeles, patrimoniul iniţial al muzeului a crescut în timp, astfel încât în prezent colecţia de statui din bronz Tudor, Costi si Iuliandin secolul al XV-lea este completată de o serie extinsă de artefacte şi de capodopere artistice vechi din antichitate până în epoca Renaşterii: statui, picturi, bijuterii, monede, medalii, inscripţii, mozaicuri şi morminte. Esenţial este că Muzeele Capitoline adună laolaltă una dintre cele mai ample şi mai rafinate colecţii de sculptură clasică din lume, ceea ce este plăcut de luat în considerare de către turiştii care îşi fac vacanţa la Roma şi care au preferinţe pentru obiectivele culturale. Principalele trei palate care găzduiesc colecţiile muzeului se referă la Palazzo Senatorio din secolul al XII-lea, la Palazzo dei Conservatori construit în secolul al XVI-lea (ambele au fost reproiectate de către Michelangelo) şi la Palazzo Nuovo ridicat în secolul al XVII-lea, însă alte exponate sunt prezentate şi în Palazzo Caffarelli-Clementino (o achiziţie mai recentã a muzeului, parte integrantă a complexului muzeal de la începutul secolului al XX-lea). De asemenea, parte a muzeului este şi galeria subterană care leagă cele trei palate, traversând subsolul pieţei. Colecţiile abundente sunt, în genere vorbind, expuse după cum urmează. Galeriile subterane adăpostesc aşa-numita Galleria Lapidaria şi Galleria Congiunzione, care cuprind o colecţie de epigrafe şi, respectiv, ruine ale unor antice aşezãri romane ce datează din secolul al II-lea. La suprafaţă, deasupra galeriei se află Palazzo dei Conservatori, care reprezintă un autentic depozitar de sculpturi antice adunate din spaţii culturale precum Grecia antică, Roma şi Egipt. Unul dintre elementele artistice de interes din Palazzo dei Conservatori se referă la Galeria de Artă Capitolinã, situată la etajul al treilea al palatului, şi care este divizată într-o pinacotecă şi o galerie de artă aplicată. Pinacoteca prezintă capodopere realizate de Rubens (Romulus şi Remus), Titian (Botezul lui Hristos), Caravaggio (Prezicãtorul şi Ioan Botezãtorul) şi Dossi (Sfânta Familie). Al doilea etaj al palatului este ocupat de Appartamento dei Conservatori, un spaţiu care uimeşte prin elaboratele şi artisticele decoraţiuni interioare (sculpturile de pe tavan şi de pe uşi, tapiţeriile, stucaturile, frescele şi altele asemenea), şi care expune cu mândrie Lupoaicalupoaica (Lupa Capitolina) alăptând pe cei doi întemeietori mitici ai oraşului Roma, Romulus şi Remus, o statuie etruscă din bronz ce datează din secolul al V-lea îH. Vazele etrusce şi greceşti, care constituie Colecţia Castellani (donată oraşului Roma în secolul al XIX) pot fi admirate în sălile adiacente Appartamento dei Conservatori. O altă atracţie din Palazzo dei Conservatori este relieful care, la origine, se află pe monumentul funerar al lui Marcus Aurelius, şi care acum decorează scara principală a palatului. La rândul sãu, Palazzo Nuovo adăposteşte o bogăţie de artefacte şi opere de artă antice. Galul pe Moarte, sau Galul Capitolin (exponatul prezentat este o replică a statuii greceşti originale din secolul al III-lea), alături de statuile lui Psyche şi Eros (toate în Sala Galã) şi de Venus Capitolina (şi aceasta este o copie a capodoperei originale realizate de Praxiteles) sunt cele mai preţuite exponate din Palazzo Nuovo, însă vizitatorii îşi pot face timp pentru a admira şi aşa-numita Tabula Iliaca (în Sala Porumbeilor) şi monumentalul Oceanus, o statuie colosală situată în curtea palatului. Palazzo Caffarelli-Clementino adăposteşte Cabinet Monetar Capitolin, care adună laolaltă o colecţie consistentă de medalii, bijuterii şi monede.

Mulţumim ghidului MichelleMichelle care ne-a însoţit pe parcursul întregii vizite în muzeu.
Nota 10!

 

Columna lui Traian
tudorEste un monument antic din Roma construit la ordinul împaratului Traian, pentru comemorarea victoriei sale în Dacia, care s-a păstrat aproape intact până astăzi.

 

Colosseumul
Grup coloseumAtunci când Colosseumul se va prăbuşi Roma îi va urma, iar atunci când va cădea Roma, întreaga lume se va sfârşi.
Profeţia călugărului englez reflectă admiraţia întregii lumi medievale. Chiar şi astăzi monumentul este simbolul Imperiului Roman. Iniţial numit „Anfiteatro Flavi”, numele de Colosseum fiind un adaos barbar, a fost comandat de Vespasian în 72 d.Hr. şi a fost inaugurat de Titus în 80 d.Hr. Câţiva ani mai târziu Domiţian i-a adus unele adaosuri. Coloseum georgeDe formă eliptică, mãsoară 188 pe 156 m, cu o înălţime de 56 m. Are 76 de intrări astfel că poate primi 5000 oameni pe minut. Are o capacitate de 50.000 de locuri şi în caz de urgenţă întregul amfiteatru poate fi evacuat în circa 10 minute. Construit din cãrãmidă şi ciment, exteriorul Colosseumului a fost placat cu travertin şi interiorul cu marmură. Are trei nivele de arcade, fiecare realizate într-un stil diferit: Doric, Ionic, Corintic. Arcadele sunt acoperite de un zid cu semicoloane corintice şi deschideri, urmate de un alt rând de arcade cu cornişe, care la un moment dat susţineau stâlpi peste care se găsea Velario, un fel de copertine care protejau spectatorii de soare. Tribunele (cavea) erau dispuse la trei nivele diferite: podium-ul cu loja imperială, rezervată pentru nobili, „ordine del mezzo”, pentru cetăţenii romani cu un anumit rang, apoi „suma” pentru restul oamenilor. Lupta gladiatorilor a fost scoasă în afara legii în 404 d.Hr. dar luptele cu animale au durat până în secolul al VI-lea. Structura, slabită de numeroase cutremure (1231, 1255, 1349), tindea să devină un morman de moloz, materialele fiind utilizate pentru construirea de fortăreţe, biserici şi  palate. În cele din urmă a fost salvată de Papa Benedict XIV, care în 1750 a declarat: „acesta este un loc sfânt, unde s-a scurs sângele martirilor creştini”.

 

Panteonul
Acest templu a fost construit după dorinţele lui Marcus Agrippa, ginerele lui Cezar Augustus în anul 27 i.Hr. De-a lungul timpului a fost deteriorat şi refăcut, chiar complet în timpul lui Hadrian, perioada din care s-a păstrat. Panteon si coloseumPanteonul din Roma este împărţit în două secţiuni arhitecturale distincte: pronaosul în stil grec, vestibulul de intrare apoi un corp cilindric ce are înălțimea şi diametru egală cu 43,3 m şi este construit în întregime din cărămidă cu nişe sculptate în pereţii groşi. Pronaosul triunghiular este ridicat pe 16 coloane, fiecare sculptată dintr-un singur bloc de granit roz. O dată ce intraţi pe porţile de bronz a Panteonului veţi fi copleşiţi de o atmosferă de linişte şi contemplare ce rezultă din aerul eleganţei şi simplei construcţii. Deasupra traverselor se ridică o cupolă, cu pătrate inserate, cu deschiderea de 9 m în centru. Aceasta este singura deschidere prin care poate intra lumina naturalã. În antichitate pereţii erau acoperiţi cu marmură şi în fiecare nişă se găsea o statuie. Astăzi pereţii sunt goi. În prima nişă se află lucrarea din secolul al XV-lea „Annunciazione”, atribuită lui Melozzo da Forli. Tot aici se găsesc şi mormintele regelui Victor Emanuel al II-lea, Umberto I şi al reginei Marguerita. Sub altarul din stânga unde se vede o statuie a Madonei lui Lorenzetto se află mormantul lui Raphael 1520.

 

Basilica Sf Petru
Este cea mai mare basilică din toată creştinătatea, în centrul Vaticanului, La intrare in basilica san piedrocu o faţadă imensă, lată de 114 m şi înaltă de 47 m. Are o suprafaţă de 22 000 mp şi găzduieşte 20 000 de persoane. Basilica Sf Petru a fost construită de Împaratul Constantin în 320 d.Hr. în zona unde Sf. Petru a fost martirizat. Pentru aproape 1000 de ani basilica s-a mărit şi s-a îmbogăţit devenind chiar şi atracţie pentru raidurile barbare. Prima reparaţie şi mărire efectuată a fost cerută de Papa Niccolo V, care l-a pus pe Leon Battista Alberti şi pe Bernardo Rssellino responsabili de proiect. Mai târziu papa Giulio II i-a comandat lui Bramante în 1506 dărâmarea vechii basilici şi construirea uneia noi cu un plan în cruce greacă. La moartea papei şi chiar a arhitectului doar pilastrii centrali fuseseră construiţi. Experţi precum Fra Giocondo sau Giuliano Da Sangallo au preluat lucrările şi au propus un plan în cruce latină. Rafael a fost succedat de Baldassare Peruzzi şi apoi Michelangelo care s-a întors la ideea crucii greceşti. După moartea lor papa Paul V a impus planul în cruce latină, realizat de Maderno care s-a îngrijit şi de realizarea faţadei ce poate fi vãzută azi. imagine din turnBiserica a fost sfinţită în 1626, planul domului aparţinând lui Michelangelo, care a reuşit să termine doar porţiunea de la bazã numită tambur. Giacomo Dalla Porta a completat lucrarea folosindu-se de desenele lui Michelangelo, între 1588-1589. Poziţia decoraţiunilor interioare a basilicii i-au aparţinut lui Bernini, care lucra la cererea papei Urbano VIII Berberini. Bernini a lucrat la Basilica Sfantului Petru timp de 20 de ani. Lui îi datorăm aranjamentul pieţei din faţa bisericii, 1656-1667. Înãuntrul basilicii se găsesc numeroase şi nepreţuite piese de artă păstrate în cele 45 de altare şi 11 capele. Există cca 10 000 de mp de mozaic, lucrarea Pieta a lui Michelangelo, baldachinul papei şi monumentul închinat papai Urbano VIII realizat de Bernini, monumentul Cristinei de Suedia realizat de Carlo Fontana, monumentul contesei Matilda de Canossa, după un desen de Bernini şi acestea sunt doar câteva.

 

Mulţumim ghidului CatalinaCătălina Barbuceanu care ne-a însoţit pe parcursul întregii vizite în basilică.
Nota 10!

 

Muzeele Vaticanului
Gradina muzeu vaticanSunt de fapt un grup de palate care găzduiesc cele mai importante colecţii din lume. Există câteva expoziţii, inclusiv un Muzeu Etrusc, camerele lui Raphael şi Loggia, muzeul egiptean şi faimoasa Capelă Sixtină, care este cea mai importantă parte din complexul muzeal. Deasemeni Stanze di Raffaello, care sunt mai multe camere pictate de mari pictori, la cererea papei Iulius II. Gradina vaticanMuzeele Vaticanului fac parte din Palatul Vatican care a fost reşedinţa oficială a Papei din 1377, cu tavanele pictate, capele şi cca 1400 de camere şi multe galerii există aproximativ 8 km de expoziţii.

 

Mulţumim ghidului IsabelaIsabela Salandri care ne-a însoţit pe parcursul întregii vizite în muzeu.
Nota 10!

 

Capela Sixtina din Vatican
Oare a fost inspiraţia divină cea care l-a determinat pe Michelangelo (1475-1564) să se urce pe schelă şi în 1508 să înceapă pictarea Capelei Sixtine? Poate Papa Iulius II (papa intre 1503-1513) se credea divin? Nici un papã înaintea sa nu s-a bucurat de o reputaţie atât de temută ca el, cel care i-a ordonat sculptorului temperamental din Florenţa să se întoarcă la studioul său din Roma şi să pregãtească studii pentru o asemenea intreprindere. La 33 de ani, Michelangelo era cel mai detailat şi căutat sculptor din Europa. Papa Iulius i-a cerut să vină la Roma şi să lucreze pentru el după ce a văzut lucrarea Pieta din Basilica Sfantului Petru, în 1505. S-a decis că Michelangelo va crea un mormânt pentru papa care va rivaliza cu cele ale regilor antichitãţii sau a lui Cezar.  Bramante (1444-1514) l-a convins pe papa să îi comande lui Michelangelo pictura care urma să repare şi să decoreze bolta capelei. Capela îi era dragă papei, pentru că a fost construită de unchiul său Papa Sixtus IV, în 1477, de unde şi-a luat şi numele. De la construcţia sa Capela Sixtină a jucat un rol impresionant în viaţa Vaticanului. Bastoane albe in piata vaticanCunoscută ca şi Capela Papală, lumea o cunoaşte astăzi ca locaţia unde conclavul de cardinali alege noul George si papapapã. La acea vreme, bolta era decorată cu un cer ultramarin presărat cu stele din foiţă de aur, după cum se obişnuia în acele vremuri. În 1504 o serie de crăpături au apărut din cauza subsidenţei solului, Michelangelo sculptorul urma să devină pictor. „În această zi, mai 10, 1508, eu, Michelangelo, am primit de la Sfinţia sa Papa Iulius II, 500 de ducaţi papali pentru a picta tavanul Capelei Sixtine, la care încep lucrul astăzi”. Într-adevãr tavanul a fost reparat şi preparat cu un strat de ghips ceea ce a întârziat proiectul. O echipă condusă de Piero Rosselli a lucrat mai multe luni ca să prepare suprafaţa. Atunci când lucrarea a fost terminată, michelangelo avea o „pânză” de 1 100 mp lungă de 40.23 m şi lată de 13.30. a durat din 1508 până în 1512 să termine lucrarea. Proiectul său este spectaculos şi permite oamenilor să vadă ilustrate poveştile din Vechiul Testament. Principalele panouri din centrul capelei ilustrează cele 9 episoade din Cartea Genezei, inclusiv scena Creaţiei lui Adam (1511), localizată spre altar. La fiecare capăt şi între scene se găsesc figurile a 12 femei şi bărbaţi care au profeţit naşterea lui Iisus. În zonele în semicerc, au lunete, deasupra fiecărui geam al capelei se găsesc strămoşii lui Iisus, identificaţi nominal. Astăzi milioane de vizitatori vin la Roma şi se grăbesc spre muzeele Vaticanului, unde cea mai mare parte se îndreaptă spre Capela Sixtină şi rămân uimiţi, cu gâturile înţepenite pentru a vedea lucrarea unui geniu. Nici un artist nu a mai reuşit să atingă un asemenea nivel tehnic, şi o asemenea compoziţie maiestoasă ca aceasta. Judecata de Apoi (1535) a fost pictată pe peretele altarului şi completează cel mai impresionant set de picturi din lumea vestică. George si Costi seara vaticanÎn Capela Sixtină un mare sculptor a devenit un mare pictor.

 

Fontana di Trevi
Este una dintre cele mai impresionante, spectaculoase şi artistice fântâni nu numai din Roma dar şi din întreaga lume. Grup spre fontana di treviAtunci când în 1730 Papa Clemente XII a decis să înlocuiască frumoasa fântână cu una planuită de Leon Battista Alberti în 1453 cu una mai impresionantă a invitat cei mai buni artişti ai vremurilor să proiecteze una nouă. Modelul ales a fost cel al lui Nicola Salvi, iar lucrul a început în 1735. A fost terminată în timpul lui Clemente VIII şi inaugurată la 22 mai 1776. Are 26 m înălţime, 20 de m lăţime şi ocupă o latură întreagă a Piazza Poli. Deasupra se poate vedea blazonul papal ce a fost sculptat de Paolo Benaglia, în timp ce o balustradă are 4 statui ce reprezintă anotimpurile sculptate de Corsini, Ludovisi, Pincellotti şi Queirolo. În centru se află o trãsură în formă de scoică trasă de 2 cai de mare. Cei doi cai sunt ghidaţi de 2 tritoni. Din mijlocul bazinului se ridică o statuie maiestuoasă care reprezintă oceanul. Sculptorului grupului de marmură este Pietro Bracci. Pe laturile nişelor se găsesc douã statui mari ale lui Filippo Valle: curăţenia, în dreapta şi abundenţa, în stânga. Deasupra acestor sculpturi se află un bazorelief ce reprezintă legenda lui Agrippa, conform cãrora soldaţii romani insetaţi au fost îndrumaţi de fecioare spre un loc cu un izvor. Acesta este locul unde, conform legendei a fost construit apeductul, dar aceasta este singura legendă legată de fântână. Mai devreme în timpul anului milioane de turişti îndeplinesc un ritual magic pentru împlinirea dorinţelor. Se întorc cu spatele spre fântână şi aruncă monede în bazinul acestuia ce simbolizează oceanul. Conform tradiţiei acest gest ar trebui să le asigure o întoarcere în Cetatea Eternă. Alţii susţin că Fontana di treviFontana di Trevi a fost plasată îm faţa prăvăliei bărbierului, motiv pentru care seamãnă în mod ironic cu un lighean de bărbier, şi a fost realizată de Salvi pentru a scuti lumea de vederea bărbierului, probabil un mare posomorât. Partea exterioară stânga se numeşte Fântâna Îndrăgostiţilor, un bazin simplu rectangular care primeşte apã printr-o mică ţeavă. Nicu Tudor Irina si George la fantanaMulţi oameni probabil că îşi aduc aminte de această magnifică fântână din filmul lui Fellini La Dolce Vita. Scena faimoasă în care Anita Ekberg stă îmbrãcată în apa rece a fântânii a fost filmată pe parcursul unei săptămâni de iarnă. Fellini a spus că Anita a stat fără probleme în timp ce Mastroianni a trebuit să poarte un costum de neopren sub haine. Oricum este o scenă impresionantă şi nu e de mirare că mult din acest lucru se datorează fântânii.

 

Scările Spaniole (Piazza di Spagna)
Cu planul său caracteristic în formã de fluture, Scările Spaniole (Piazza di Spagna) sunt una dintre cele mai faimoase imagini din lume, fiind unul dintre cele mai maestruoase monumente ale stilului Baroc din Roma. piata di spania 1În perioada Renascentistă piaţa era cea mai faimoasă atracţie turistică din oraş: atrăgea artişti şi scriitori şi era plină de hoteluri elegante, hanuri şi rezidenţe. La sfârşitul secolului al XVII-lea a fost denumită Trinita dei Monti, după biserica care domina piaţa de la înălţime, iar ulterior denumită Piazza di Spagna datorită Ambasadorului Spaniol care rezida aici. piata di spania 2La picioarele scărilor veţi putea vedea faimoasa fântână Barcaccia, lucrarea lui Pietro Bernini şi a fiului său Gian Lorenzo. Cel din urmă a fost creatorul celor mai importante piese de rezistenţă de artă barocă din oraş, inclusiv renumitul baldachino al Basilicii Sfântului Petru. Cu forma sa caracteristică a unei corãbii care se scufundă, fântâna aminteşte de inundaţia istorică cauzată de Tibru în 1598 şi are la bază o legendă locală care spune că un vas de pescuit luat de apele revărsate a fost găsit în acel loc. În realitate ideea vasului a fost inventată de Bernini pentru a scăpa de o problemă tehnică ce rezultã din presiunea scãzută a apei. Soarele şi albina cu care este ornamentată sunt simbolurile familiei Barberini şi o referinţă la Papa Urban al VIII-lea care a comandat această lucrare. piata di spania 3Cu toate acestea principala atracţie a pieţei o reprezintă totuşi scările din faţa Trinita dei Monti. Construite la cererea lui Inocenţiu al XII-lea şi create de Francesco De Sanctis în secolul al XVIII-lea, această realizare arhitecturală îndrăzneaţă prezintă rampe şi scări care se intersectează şi se deschid ca un evantai, reprezentând o soluţie elegantă pentru a lega piaţa de Biserica Trinita de deasupra, devenind totodată una dintre cele mai interesante şi adorate obiective turistice ale oraşului. Piaţa trebuie admirată primãvara când rampele sunt acoperite cu flori şi arhitectura se pierde pe fundalul unei panoplii de culori.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *